Aceleasi clădiri, aceeaşi aglomeraţie, acelaşi soare, chiar si aceeaşi oră, acelaşi tren, aceeaşi gara, aceeaşi camera, aceiaşi prieteni. As trâmbiţa ceea ce stiu, totuşi as fi un cântăreţ mut. Si de ce? Cântecul meu e aşa frumos si dulce … însă cantecul meu a devenit busc, o pauza, o cenzura. Nimic nu e la fel.