Un fenomen pe care il observ mereu aici in Spania, intre copii si tinerii romani, care de ceva vreme e in mintea celor care chiar vor sa faca ceva pentru ceilalti romani de aici, este faptul ca cei mici, care deja au un numar considerabil de ani aici ( care sunt de mici sau s-au nascut aici) sunt total necunoscatori, straini de Romania si ce reprezinta ea. Si aici nu ma refer la vizita anuala in Romania, care de multe ori e obligata, de parinti sau alti factori, ci ma refer ca sunt straini de istoria Romaniei, de geografia ei, de limba ei, pe care totusi o vorbesc insa, despre gramatica, si literatura ei despre care stiu decat lucruri din auzite. Unii chiar neaga tot ce este romanesc, influentati de anumita parere pe care o dau unii pe-aici. Totusi, nu-si dau seama ca vorbesc o limba, un pic stalcita, insa o vorbesc: romana! Ignoranta ii face pe unii sa piarda din vedere ca Romania inseamna si lucruri foarte frumoase cu care ne putem mandri.
E bine ca se iau si masuri in sensul asta:
[nice_link]http://www.evz.ro/article.php?artid=319211[/nice_link]
Pe aceeaşi temă:
- Limbă pe cale de dispariţie din cauza certurilor
- Si-a dat foc, pentru ca nu primea ajutor
- Alocatia, vremuri …
- Newsflash
- Firefox 3 Beta 1
23 august 2007 la ora 10:35
Asta este normal! Cine se mai gandeste la Romania? Cui ii mai pasa de Romania ? Majoritatea care pleaca de aici, nu mai vor sa auda de Romania! Romania = Pamantul fara speranta!
23 august 2007 la ora 23:23
Pai cam asa ceva sa intamplat si cu copii de italieni din USA care in actualitate marea majoritate sunt nepotii si stranepotii celor care au ajuns cu vaporu si nu au vazut in viata lor Italia nici nu stiu sa vorbeasca italiana, cred ca asa se va intampla si cu nepotii de romani
28 august 2007 la ora 04:14
Natura noastra umana ne face avizi dupa cunoastere , vrem sa devina totul palpabil, tangibilul sa capete contur ,vrem sa ingurgitam esenta vietii , sa o rumegam ca sa devina repetitiva , vrem sa fugim de moarte DESI o imbratisam ca singura noastra scapare …nimic un poate devenii etern , nu suntem pregatiti sa ne infruntam eternitati, sinonim mortii creierului si gandirii umane , indraznelei noastre de a astepta ziua de maine si de a ne infrunta ei cu ideia ca odata si odata se va termina , si vom redevenii noi insine din nou , faturi in putrefactie.