Croiesc harti pentru a urma un drum care sa nu ma duca dincolo de limita. Daca pentru majoritatea tinta era trairea la limita, exigenta prezentului este trairea dincolo de limita, depasirea ei. Sunt diferit. Nu gasesc placere, sau vreo esenta in ceea ce pentru unii reprezinta glorie si extaz. Uneori ma misc la pas de melc, daca melcul ar pasi. E bine asa, vezi multe deci inveti multe. Totul parca se invarte in jurul tau. Ca sa revin la hartile mele, le croiesc pentru ca fara ele poti pierde calauzirea Nordului, si atunci esti in pericol sa ajungi pe taramuri fara intoarcere: pentru ca in ametirea ratacirii uiti si de formele de a te intoarce pe drumul bun. Amnezie care de cele mai multe ori are ca leac o buna lovitura. De-asta, aleg sa imi croiesc eu harta, dupa Nord.