Spoiler Alert! Dacă vreţi să vedeţi cu orice preţ filmul, nu citiţi acest articol. Însă dacă vreţi să economisiţi ceva timp şi poate chiar bani, sper să vă fiu de ajutor.

Am impresia că Nicholas Cage alternează între a face câte un film bun şi vreo două proaste. De data asta am nimerit la unul prost. Am văzut filmul din ideea că e ceva gen National Treasure: indicii, adevăruri ascunse, comori alea alea. Asta e impresia care ţi-o lasă şi trailerul. Dar începe filmul şi e mai mult de suspans cu lejere nuanţe de horror. Dar e ok, e chiar ok cum reuşeşte să te ţină cu sufletul la gură mereu, în parte şi din cauza coloanei sonore. Si efectele speciale sunt bunicele.

Dar vine finalul şi o dă în diverse, ca şi în ultimul Indiana Jones. Şi spre final devine un “The Day the Earth Stood Still” amestecând câteva concepte biblice cum ar fi arca lui Noe, sfârşitul lumii dar fără mântuire. Se întâmplă atunci spre final când începi să regreţi că ai văzut tot filmul, când te întrebi care-i treaba cu pietrele alea? Indivizii ăia blonzi nu puteau să spună direct de la început care e faza, fără să mai bage frica în personaje? Ah, nu, nu se putea pentru că nu mai aveau cum să te ţină două ore în scaun degeaba. Oricum, prost film.