Duminică începe Campionatul Mondial de Formula 1, şi începe cu Marele Premiu al Australiei de la Melbourne. Este o cursă matinală, pentru noi, europenii. Alături de Japonia, China, sau Brazilia, şi cursa din Australia e la o oră diferită datorită fusului orar.

Doar că la acest fapt, duminică asta se mai adaugă o coincidenţă. Anume, schimbarea la ora de vară. Trebuie să mai iei în considerare că e şi o duminică dimineaţă în care lumea obişnuieşte să doarmă mai mult ori pentru că e zi liberă ori pentru că seara dinainte s-au distrat până târziu. Aşa obţii o reţetă de ratat transmisia în direct a unei curse de Formula 1. Şi pun pariu că mulţi vor lua ţeapă.

În Spania se va retransmite şi în reluare în timpul zilei de duminică. Însă nu o să fie tot una să vezi cursa ştiind cine o să câştige ofticat fiind că te-ai trezit cu o oră mai târziu. Aşa că aveţi grijă, potriviţi-vă bine ceasurile.

O campanie de la Radio Guerilla. De efect folosirea vocii Marianei Zaharescu.

Nu e nimic rău în a-ţi face poză cu o vedetă. Însă e preferabil ca vedeta să fie în viaţă. La noi la români nu mai contează. Noi ne călcăm în picioare pentru moaştele nu ştiu cărei Filoftei, dar pentru a-l vedea pe Dolănescu mort. Fenomenele sunt de înţeles până la un anumit punct, explicate fiind de faptul că suntem un popor foarte superstiţios şi victime ale propriei foame de OTVism. Însă să ajungi până acolo încât să te calci în picioare să-ţi faci poză cu Dolănescu în sicriu e pur şi simplu prea de tot.

Ce faci, frate, cu pozele alea? Întrebarea e retorică, ştim toţi răspunsul: le pui pe Hi5. Păi le-ai pus pe-alea cu bunicătu’ în sicriu, şi nu le pui pe-astea cu Dolănescu? Ce contează că e viu sau mort, e vedetă, nu?

Un bolero in spaniola interpretat de cantaretul si pianistul de jazz Nat “King” Cole.

Se întâmplă la Iaşi. Un cetăţean a cumpărat un baton de Salam de vară extra. Şi era extra: avea un şoarece înăuntru. E o nouă specialitate de mezeluri numită şorizer.

Cateva chestii aflate posterior din ultima farsa a lui Buzdugan de la Zu:

• tipul manca de vreo 2 saptamani din salam cand a dat de zambetul seducator al soricelului.
• astia de la marca asta aveau campania aia cu lantisoare de aur in salam, asta e etapa a doua cu animale rozatoare. Asteptam inca pe cel caruia i-a picat in salam un capybara.

De aici.

Un video prea amuzant despre serviciul de microblogging Twitter.

… navighezi pe net, ca in oricare alta zi, ca nu prea ai ce face, si dai de un site unde iti vezi nevasta cu cartonu’n brate. Cum se intampla aici.

… pe scară cu tine se mută într-un apartament, cu chirie, atât spanioli cât şi români.
Da, criza apropie cele două popoare, cine ar fi crezut. Deasupra mea s-au mutat spanioli şi români, în chirie. Până acum cred că se înţeleg bine, nu se-aud certuri sau ţipete. Poate pentru că românii nu au început încă să asculte muzică tare. Şi dacă tot vor asculta muzica la maxim sper să nu fie vorba de manele. Wishful thinking!

Elitech e o firmuta cu un site care nu merge, care mai prezinta si un copyright ipMedia, sa vada lumea ca aia nu sunt in stare de nimic. Sloganul lor e “Elitech – Tehnologie de elita“. Tehnologia asta a lor de elita este spamul. Ca tot primesc spam de la unul dintre “brandurile” lor, Outdoor-shop. Sunt niste spammeri de 2 lei. Intru pe site-ul magazinului online, poate e ceva interesant si nu stiam, si cum intru, pac incep sa ma forteze sa ma inscriu in newsletterul lor. Da stai frate ca deja m-ati inscris voi fara sa imi dau acordul. Citesc in josul newsletterului primit urmatoarele:

“Ai primit acest mesaj deoarece te-ai inregistrat la www.Outdoor-Shop.ro, www.Military-Shop.ro sau adresa ta de email se afla intr-o baza de date publica.”

Not si not. Idiotii imi tot trimit mailuri chiar daca m-am dezabonat de cateva ori.

Am alcătuit articolul acesta din două părţi diferite sau nu, cu sau fără nici o legătură între ele.

În primul rând, ceva ce s-a întâmplat aseară când eram într-un supermarket. După ce îmi luasem ce-mi trebuia, stăteam şi îmi aşteptăm rândul la casă. În faţa mea un român obişnuit, după aspect cu ceva afinităţi manelistice. Credeţi-mă după ceva timp printre străini, you can tell.

Vânzătoarea îi trece toate cumpărăturile prin cititiorul de coduri de bare, îi spune un total. Când tipul trebuie să plătească scoate o bancnotă de 500 de euro.

Că unii, destui, sunt pierduţi pe lumea asta, nu e o noutate. Că majoritatea magazinelor au un afiş relativ mare la intrare unde scrie că nu au schimb pentru 100, 200, 500 de euro, e bine ştiut. Eh omul nostru nu “ştia”. Şi ieşise din casă doar cu o bancnotă de 500, culmea. Se uita la vânzătoare, şi ea la el. Noi aşteptam după românaşul nostru care nu era afectat de criză. Am aşteptat până a venit şeful, să vadă dacă există în tot magazinul rest şi până la urmă l-au rezolvat pe român.

În Spania chiar există o glumă când e vorba de bancnotele mov, cum că nu ar exista. Chiar dacă statistic, cele mai multe bancnote de 500 de euro s-ar găsi pe teritoriu spaniol.

În al doilea rând, am observat un gen de articole prin presa românească care ca de obicei generalizează de la un fapt izolat, când după o serie de raţionamente logice simple ar ajunge la o altă concluzie. Este vorba de genul acela de articole cu titluri ca: “Eurohotii se întorc acasă”. Şi de ce se scriu astfel de articole? Pentru că unul care fusese în Occident a fost prins în nu ştiu ce gară furând. Da, e aceeaşi presă care se oripilează la manipularea massmedia din Italia. Funny nu?

Acum să folosim câteva rationamete simple pentru a înţelege ceva ce ar trebui să fie evident. Criză afectează Europa. Da. Nu mai e de muncă în sectoarele afectate. Da. Mulţi români nu mai au de muncă în construcţii. Da. Drept urmare se întorc acasă. Da. E ceva logic că oamenii care muncesc cinstit se întorc acasă, nu cei care dau în cap şi fură pe stradă. Aia se întorc acasă doar împodobiţi de cătuşe. Doar aşa.

Tot aud expresii ca “românul e descurcăreţ”. Să fie doar un mod prea optimist de a vedea faptul că Occidentul ne etichetează ca hoţi şi violatori?