Exista sau există inca, un mit urban mai mult sau mai putin adevarat, cum ca cineva a reusit sa introduca pisici de mici in sticle, si ajutate sa poata sa supravietuiasca si totodata sa creasca luand forma recipientului. Daca ar fi adevarat, cine se joaca de-a natura cu aceste animale e un monstru. Insa la ce vreau sa ma opresc e la un lucru: de multe ori ni se intampla ca si pisicilor din anectoda. Suntem ingraditi de situatii, oameni, medii in care traim. Acestea stau in calea dezvoltarii noastre. Potentialul este uneori mare, dar irosit pentru ca anumite medii ne raman mici, si in loc sa schimbam mediul cu unul mai mare, ne conformam sa ramanem in aceleasi conditii. E prea tarziu cand sistemul osos al pisoilor creste dupa ingradirea sticlei. Daca sticla se sparge nu pot supravietui. Ce faci cand simti ca un anumit mediu, anumiti prieteni, anumite situatii iti raman mici?