Din aeroport 02Noi08
Am ajuns la o oră matinală azi dimineaţă în aeroport, puţini cam buimăci, pentru că în loc să dormim urma să zburăm cu avionul. Am trecut de controalele unde o angajată a aeroportului strica “Jackets, money, keys, telephones” indemnand sa ne punem curelele, hainele in cosuletele pentru control, cu o engleză de Bragadiru, dacă nu exista contextul respectiv credeam că vrea să îmi vândă ceva, după regula “trei perechi la zece mii”.
Trecuti de controale ajungem la poarta de îmbarcare, situată pe acelasi culoar cu altă poartă de îmbarcare unde am vazut o multime de fete morocanoase, iritate, crispate cu trasaturi de sudamericani, era un zbor spre Lima. Ce nu am observat din prima, era că zborul trebuia să decoleze de la 00:05 şi era 07:05, 7 ore de intarzaiere. Oamenii erau destul de agitaţi. Şi numărul era mare pentru că era vorba de un zbor transoceanic, erau şi câteva persoane cu handicap fizic. Avionul nu venea, oamenii începuseră să strige, să ţipe, să lovească în tăbliile metalice. Se luau şi de personalul aeroportului care nu aveau nici o vină.
Apoi a venit cineva care chiar merita huiduielile mulţimii, era cineva din companie, Air Comet. Soluţia a dat dreptate huiduielilor: trebuiau să fie schimbate cardurile de îmbarcare, nume cu nume. Aşa că la un interval de câteva minute mai chemau câte un pasager şi îl trimiteau spre avion. Şi trebuiau să umple un jumbojet. Până să termine ei noi decolasem deja. Sper că s-a terminat totul cu bine pentru pasagerii zborului AirComet către Lima, Peru.

Luftansa, catre insulele Canarias. Rasfoiesc televiziunea si dupa unii sunt 45 de morti, dupa altii 150. Cam mare diferenta. Avionul avea destula intarzaiere, comandantul vazuse ca era ceva in neregula si s-a intors de pe pista de decolare pentru o revizie, in cele din urma a decolat si abia desprinzandu-se de la sol, vreo 200-300m s-a prabusit, declansandu-se un incendiu de proportii. Oricati morti ar fi, e un dezastru. Ce mi-a atras atentia a fost nesimtirea unor ziaristi care, aflati in aeroportul din Canarias, se tineau scai de rudele victimelor cum ajungeau in aeroport. Adica tu nu stii deloc daca persoana respectiva e vie sau nu, si vine un fraier sa te bazaie la cap cu intrebari la care ar putea raspunde si el.




