Acum un an si ceva, in Statele Unite, a murit un blogger. A fost asasinat. Insa criminalul a putut fi descoperit datorita faptului ca il mentiona pe criminal in ultimul sau post pe blog.
Victima se numea Simon, era jumatate chinez, jumatate american. Pe blogul sau pe 12 mai 2005 urmatorul post:
Today I missed my Japanese class again, since I have gotten a bad throat. I only went to the class once this week, so I am probably so far behind now. I will catch up in the summer tho so no worries hehe. Anyway today has been weird, at 3 some guy ringed the bell. I went down and recognized it was my sister’s former boyfriend. He told me he wants to get his fishing poles back. I told him to wait downstair while I get them for him. While I was searching them, he is already in the house. He is still here right now, smoking, walking all around the house with his shoes on which btw I just washed the floor 2 days ago! Hopefully he will leave soon, oh yeah working on the jap report as we speak!
Asasinul a omorat pe Simon, cat si pe sora lui, si-a mers acasa sa se uite la finala NBA, linistit. Stersese urme, credea ca e crima perfecta, fara sa stie ca victima lui apucase sa dea click pe butonul care facea public postul lui, si in care il mentiona pe cel care avea sa-l omoare. Blogul sau s-a transformat intr-un priveghi online. Ultima stire acumuland mai mult de 4000 de comentarii.
Insa pe blogul acela mort, nu se va mai posta un articol. Autorul, cel care avea parola de acces, a murit, blogul ramanand in deriva pe oceanul internetului. Si astfel de bloguri vor fi mai multe in urmatorii ani. Bloguri care vor spune: “Revin si va spun ceva interesant”, si nimic … Acela a fost ultimul post …
În online, că fiecare poate să aibă canalul lui video, o mică televiziune online, nu e o noutate. Online-ul este mediul perfect pentru pasionaţii de media, şi fără îndoială ne îndreptăm dacă nu ne aflăm deja în era “new media”, în care interactivitatea şi internetul sunt factorii cheie.
