Zilele astea revăd toate episoadele din Seinfeld. Îmi place serialul de când îl difuzau pe Protv. Acum am văzut că e difuzat pe Pro Cinema, unde unii la o masă discută despre ce-o să fie episodul. Penibilă faza. Ideea e că îmi place Jerry Seinfeld, care cred că e cel mai cunoscut comic de stand-up.

Revedeam episoade de Seinfeld şi-am văzut o chestie comună pe care o au episoadele acestui serial cu blogurile: a face din nimic ceva. Asta în opinia mea e o calitate importantă a bloggingului. Desigur nu unica, dar una dintre cele care diferenţiază blogosfera de presă. Evenimente cotidiene, aparent nesemnificative, pe care mulţi dintre noi le trecem cu vederea sunt transformate de bloggeri într-un articol, într-o istorie cu morală. Şi de-asta începe să capete notorietate fenomenul blogurilor.

Omul se identifică mai degrabă cu un articol despre cum vânzătoarele dau mereu rest gumă de mestecat sau caramele, sau despre păţania bloggerului la semafor, decât cu un articol despre bombardamentele din Gaza. Desigur mulţi primesc rest o bomboană, şi mulţi văd cum la semafor plăvanul cu Q7 îşi bate joc de regulile de circulaţie. Cazurile de mai sus nu sunt atât de unice ca gemenii speciali născuţi în Anglia, însă tocmai în lipsa unicităţii stă succesul acestor articole. Îl afectează mai direct pe cititor pentru că se confruntă cu asta zi de zi.

Aparenţele contează în blogging. Conteză cum te prezinţi. Conţinutul fidelizează un cititor pe termen lung,  însă ca cineva să îţi citească articolele trebuie să rămână pe blog.

Eu unul greu rămân pe un blog în care primesc informaţii din toate părţile, unde nu ştii clar ce e important şi ce nu. Dacă voiam aşa ceva intram pe un site de ştiri, pe site-ul unui ziar. Însă pe un blog înainte de conţinut, înainte chiar şi de culori sau temă, mă izbeşte simplitatea, curăţenia.

E jenant să foloseşti pentru un blog personal o temă de revistă, pe care o mai şi impodobesti cu adsense şi alte bannere, aşezate fără nici o noimă. Mult conţinut poate bun dintr-o dată e etichetat ca prost din cauză că nu ştii să-l “vinzi”.

Încercaţi să faceţi în aşa fel încât primul lucru pe care cineva îl vede atunci intră pe blogul vostru să nu fie Adsense-ul, bannerul plătit, nici măcar headerul, ci conţinutul, articolele, frazele alea cu legătură între ele la care vă bateţi capul. Şi eu mai am de lucrat în domeniul ăsta la dazz.es, chiar mă gândesc la ceva modificări. Deja poate sună a clişeu: use the KISS principle.

Am recuperat de pe Web Archive ceva posturi din aprilie-iulie 2006, atunci cand am avut prima tentativa de blog pe dazz.es. Asa ca in aprilie 2009 sarbatoresc 3 ani de blogging.

SMS-urile şi Internetul au fost mereu două treburi clar separate. În loc să cheltui bani pe un sms şi să fii limitat la 160 de caractere, te conectezi la net de pe mobil şi postezi pe blog prin email, asta dacă nu ai deja o aplicaţie specializată pentru wordpress, sau ceva de pe care poţi posta pe twitter.

Lansarea versiunii 2.7 de la cea mai populara platforma de blogging se lanseaza la noapte in jurul orei 3 (ora Romaniei).

Later edit: Versiunea 2.7 era doar pentru WordPress.com. Deci daca aveti un blog hostat pe WordPress.com atunci va puteti bucura de acest update. Pe contul meu de WordPress.com, laudatul dashboard se vedea destul de nasol initial, la un ultim refresh in timp ce scriu acest post, am reusit sa vad noul look. Impresionant. WordPress-ul este cea mai buna platforma de blogging cu siguranta. Astept sa vedem daca si versiunea 2.7 pentru domeniile self-hosted e la fel de aratoasa.

Am scos restricţia “nofollow” de la link-urile din comentarii. Asta înseamnă că spiderii motoarelor de căutare vor putea intra pe paginile voastre prin link-urile din comentarii, şi se va produce şi o scurgere de pagerank către aceleaşi pagini. Vor exista probabil comentatori care vor căuta doar asta, de aceea voi fi mai sever în moderarea comentariilor. Comentaţi la obiect.

Observ tot mai mulţi bloggeri care îşi creează o subpagină în cadrul blogului dedicată blogurilor din blogrollul lor. Şmecheră mişcare. De ce? Păi tu pui nişte link-uri doar într-o pagină care e sau nu vizitată, fără PR, pe când blogul respectiv, în caz că link-ul e reciproc, îţi ţine link-ul în sidebar, deci pe tot site-ul, şi mai ales pe mainpage unde PR-ul e maxim. Pe scurt, te alegi cu un backlink puternic. Nu-mi place deloc mişcarea, şi mă gândesc serios să scot din blogroll astfel de bloguri. Parerea mea e ca blogrollul trebuie sa ramana.

Imi place ideea lui Etherfast: blogurile care merita citite sunt in blogroll, si cei care vor linkexchange au o pagina separata. Stii de la capat ce primesti.

Tu cum vezi situatia?

Cat sunt in Romania, bloguiesc offline. Scriu articolele, si le salvez in calculator urmand sa le postez online cand dau de o conexiune la net, sau cand ajung inapoi acasa. Am si aparatul cu mine, asa ca voi urca si ceva poze.

Twitter e o platformă de micro blogging bazată pe o întrebare: “What are you doing?”. E, dacă vreţi, un site de statusuri. Mărimea unui tweet (post) poate avea până la 140 de caractere. Twitter va deveni popular printre români, şi worldwide în următoarea perioadă, va deveni un trend. Aşa că e mai bine să anticipaţi. Fă-ţi un cont acum. Poţi să îţi promovezi blogul, poţi să împarţi link-uri interesante, să socializezi cu oameni, chiar cu personaje faimoase.

In primul rand, mai sunt bloggeri romani in Madrid? Bloggeri, care sa posteze constant, chiar de cateva ori pe zi, nu doar persoane care experimenteaza cu aceasta noua forma de exprimare. De mult ma gandesc la o intalnire cu bloggerii romani de pe aici, poate un photowalk. Cred ca mai intai merg la un blogmeet, sau o intalnire twitter cu spaniolii. Bloggeri romani din Madrid, daca dati de articolul asta, postati un comment, poate ne organizam putin.