Zilele astea revăd toate episoadele din Seinfeld. Îmi place serialul de când îl difuzau pe Protv. Acum am văzut că e difuzat pe Pro Cinema, unde unii la o masă discută despre ce-o să fie episodul. Penibilă faza. Ideea e că îmi place Jerry Seinfeld, care cred că e cel mai cunoscut comic de stand-up.

Revedeam episoade de Seinfeld şi-am văzut o chestie comună pe care o au episoadele acestui serial cu blogurile: a face din nimic ceva. Asta în opinia mea e o calitate importantă a bloggingului. Desigur nu unica, dar una dintre cele care diferenţiază blogosfera de presă. Evenimente cotidiene, aparent nesemnificative, pe care mulţi dintre noi le trecem cu vederea sunt transformate de bloggeri într-un articol, într-o istorie cu morală. Şi de-asta începe să capete notorietate fenomenul blogurilor.

Omul se identifică mai degrabă cu un articol despre cum vânzătoarele dau mereu rest gumă de mestecat sau caramele, sau despre păţania bloggerului la semafor, decât cu un articol despre bombardamentele din Gaza. Desigur mulţi primesc rest o bomboană, şi mulţi văd cum la semafor plăvanul cu Q7 îşi bate joc de regulile de circulaţie. Cazurile de mai sus nu sunt atât de unice ca gemenii speciali născuţi în Anglia, însă tocmai în lipsa unicităţii stă succesul acestor articole. Îl afectează mai direct pe cititor pentru că se confruntă cu asta zi de zi.

Tocmai s-a terminat emisiunea lui Mircea Badea. N-am vazut-o complet ca faceam zapping cu meciul Real Madrid – Sporting Gijon (pana acum 5-0, cat am scris articolul au marcat de doua ori). Spre finalul emisiunii Badea a citat o parte dintr-un articol de pe un blog de pe Realitatea, al Lianei Patras. Interesat caut pe Google, gasesc. Insa cand incerc sa intru apare asta. Destul de lame.