Îmi e dor de cetatea Braşovului, de străzile neromâneşti, de cetăţuile în vârf de munte şi castelele de poveste. De pivniţele-restaurant cu meniuri scrise într-o romană demult nevorbită, unde preparam ciorbă la şerveţel. De telecabina cu claxon şi de colina hollywoodiană. De copănelele de pui aruncate în tufişuri şi de clătite calde pe frig, nu atât de calde precum un masaj dat sau primit. De duetele adhoc care nu credeai că vor fi atât de comice vreodată. De întâlnirile cu alţii ca tine, care îţi vor fi prieteni sau nu. Da, îmi e dor de Braşov.

Astazi calatoresc prin Moldova. Momentan sunt in Focsani, si mergem undeva langa Barlad. N-am fost in Moldova niciodata. Ne mai auzim.

Am ajuns la o oră matinală azi dimineaţă în aeroport, puţini cam buimăci, pentru că în loc să dormim urma să zburăm cu avionul. Am trecut de controalele unde o angajată a aeroportului strica “Jackets, money, keys, telephones” indemnand sa ne punem curelele, hainele in cosuletele pentru control, cu o engleză de Bragadiru, dacă nu exista contextul respectiv credeam că vrea să îmi vândă ceva, după regula “trei perechi la zece mii”.

Trecuti de controale ajungem la poarta de îmbarcare, situată pe acelasi culoar cu altă poartă de îmbarcare unde am vazut o multime de fete morocanoase, iritate, crispate cu trasaturi de sudamericani, era un zbor spre Lima. Ce nu am observat din prima, era că zborul trebuia să decoleze de la 00:05 şi era 07:05, 7 ore de intarzaiere. Oamenii erau destul de agitaţi. Şi numărul era mare pentru că era vorba de un zbor transoceanic, erau şi câteva persoane cu handicap fizic. Avionul nu venea, oamenii începuseră să strige, să ţipe, să lovească în tăbliile metalice. Se luau şi de personalul aeroportului care nu aveau nici o vină.

Apoi a venit cineva care chiar merita huiduielile mulţimii, era cineva din companie, Air Comet. Soluţia a dat dreptate huiduielilor: trebuiau să fie schimbate cardurile de îmbarcare, nume cu nume. Aşa că la un interval de câteva minute mai chemau câte un pasager şi îl trimiteau spre avion. Şi trebuiau să umple un jumbojet. Până să termine ei noi decolasem deja. Sper că s-a terminat totul cu bine pentru pasagerii zborului AirComet către Lima, Peru.

Compania low-cost ungară se instalează şi la Aeroportul Barajas din Madrid. Şi va opera spre Bucureşti Băneasa, Cluj, şi Budapesta. Compania opera deja din Barcelona şi Valencia, şi chiar mă întrebam când sau dacă o să înceapă să opereze şi de la Madrid. Începând cu luna Martie 2009 compania va efectua zboruri pe traiectele mai sus menţionate.

Am încercat să fac o rezervare să văd un preţ estimativ al unui bilet dus-întors, şi preţul final s-ar situai în jurul sumei de 42 de euro. Fantastic! Cu alte cuvinte nu ar fi ceva ieşit din comun, sau extravagant ca cineva să zboare un weekend la Bucureşti sau Cluj, sau de ce nu Budapesta.

Până acum cel mai scăzut preţ practicat pe ruta Madrid – Bucureşti era de la EasyJet, unde puteai să cumperi un bilet la un preţ în jurul a 80 de euro. Sper că apariţia WizzAir în competiţia pentru călătorii acestui traiect să coboare preţurile: Tarom rămâne scump, Iberia mai ieftin dar tot scump, BlueAir e prea scump pentru un low-cost iar EasyJet se ţine bine. Oare RyanAir o să introducă vreodată zboruri spre România? Ar fi interesant să merg la Bucureşti pe 20 de euro.