Singur. Miroase a lemn ars de-afara, miroase a satul bunicilor. Nu stiu ce arde. Poate casa sudamericanilor de langa mine, care vineri noaptea supraincarcasera reteaua electrica incat luase foc racordarea la curent. Nu, nu i-am blestemat pentru ca imi deranjeaza somnul de sambata dupa-amiaza, chiar daca s-a repetat si sambata asta. Ventilatorul abia mai face fata, a transpirat si el. Cred ca si calculatorul meu contribuie la incalzirea globala, cel putin camera mea a transformat-o in sauna. Pe fond se-aude o amestecatura intre The Sunday Drivers, televizor si ventilatorul transpirat. E deja intuneric, monitorul straluceste prea puternic.
Se-aude, pe o armonie stransa, versul final: “Oh finally, my destiny, Day in day out you belong to me”

Exista sau există inca, un mit urban mai mult sau mai putin adevarat, cum ca cineva a reusit sa introduca pisici de mici in sticle, si ajutate sa poata sa supravietuiasca si totodata sa creasca luand forma recipientului. Daca ar fi adevarat, cine se joaca de-a natura cu aceste animale e un monstru. Insa la ce vreau sa ma opresc e la un lucru: de multe ori ni se intampla ca si pisicilor din anectoda. Suntem ingraditi de situatii, oameni, medii in care traim. Acestea stau in calea dezvoltarii noastre. Potentialul este uneori mare, dar irosit pentru ca anumite medii ne raman mici, si in loc sa schimbam mediul cu unul mai mare, ne conformam sa ramanem in aceleasi conditii. E prea tarziu cand sistemul osos al pisoilor creste dupa ingradirea sticlei. Daca sticla se sparge nu pot supravietui. Ce faci cand simti ca un anumit mediu, anumiti prieteni, anumite situatii iti raman mici?

Am cateva lucruri pentru care imi vine sa tip pe blog.

• Vis-à-vis de geamul meu s-au mutat niste sudamericani. Nimic gresit pana acum. Insa sa asculti muzica tare intre 2 si 5 dupa-amiaza nu e chiar o forma de a-ti face impresie buna la vecini. Si mai am unii pe scara care in loc sa sune unde stau ei (la interfon) mereu suna la mine. Cand esti beat mai inteleg ca nu iti aduci aminte unde stai, dar … totusi.
• In fata portalului meu (scarii mele) exista un bar. Clientii respectivului bar gasesc de cuvinta sa nu foloseasca baia barului ci sa vina sub balconul meu sa isi faca nevoile la aer. A doua zi, soarele incalzeste locul si se desprind mirosuri. Barul are baie, oameni buni, folositi-o. Teritoriul nu il mai marcati voi, ca e construit deja pe el.
• Se umple orasul de chinezi. Mai exact de magazine de chinezi. Avantaje: ai de unde sa cumperi pana seara la 11:30 cand toate magazinele spaniolilor inchid la 8:30-9 seara. Dezavantaje: se distrug magazinele de-o viata intreaga, transmise din tata in fiu, in favoarea mai multor magazine care vand acelasi lucru. Sa vedem daca se aplica si la ei legile pietei libere, daca avem ceva beneficii consumatorii.
• Sambata nu e tocmai o zi sa-ti gauresti peretii, zic eu. Doar in Romania nu prea se respecta nimic. Insa aici, atata afluenta de lume, strica unele obiceiuri bune. Daca de muzica latina am scapat cu inchiderea geamului in plina vara, de sunetul lui Bosch n-am scapat.
• Protest ca azi mai imbatranesc cu un an.

Am incheiat.

… sa vorbesc mai mult spaniola. Traiesc in Madrid, Spania, insa nu vorbesc indeajuns spaniola.

Testez o aplicatie de pe telefon numita WordPress. In drum spre mare, sa ne auzim cu bine.

Nimeni nu este mai presus de lege. In Italia nu e asa, si de o forma oficiala. Asa Berlusconi isi asigura o imunitate penala, si reuseste sa-si amane procesele in curs inca vreo 4-5 ani. Curatenie etnica a inceput sa faca. Ce mai lipseste ca sa se mai repete anumite istorii? Mi se pare mie sau italienii sunt un pic retarzi?

N-am găsit încă o expresie în limba mea care să exprime mai multă ignoranţă decât “asta este”, sau “aşa a fost să fie”, sau “aşa sunt eu”. Cum putem să nu profităm de ocaziile pe care ni le oferă viaţa să îndreptăm ceva, să învăţăm ceva? Cât de ignoranţi suntem, cum ne trăim viaţa fără să culegem învăţăturile ei de aur! Ne conformăm cu starea prezentă. Refuzăm să cunoaştem “mai binele” din cauza că ne-ar putea place. Suntem prea ignoranţi.

Un ignorant

Care-i treaba cu cd-urile agatate la balcoane? Nu stiu in Romania cum e, dar aici vad peste tot. La toate balcoanele un CD agatat cu o ata. Sperie pasari, sperie ce? E vre-un semn de protest impotriva Societatii Generale de Autori, care ma pune sa platesc in plus 14 euro cand imi cumpar un hard disc extern, pentru materialul cu copyright care l-as pune pe hard-ul ala? Ce scop are CD-ul ala agatat. Tin minte ca prin Romania, mai puneau, in loc de tipicul bradut care de-atata mirosit frumos iti venea rau, cate un cd agatat. Kitsch clar. Ah, stiu ce scopuri au. Vor sa ma faca sa cred ca afara fulgera (soarele bate in CD, vantul il invarte).