Sunt blogger (?) român care locuieşte în Spania, cu un public-target al blogului care constă în vizitatori care locuiesc în România, şi cu un domeniu .es. Numai dezavantaje văd în fraza anterioară. Vă invidiez pe voi care aveţi un blog şi staţi în România. România e un paradis pentru bloggeri. Doar dacă ieşi să cumperi o pâine deja ai ce scrie pe blog: te tratează vânzătoarea nu ştiu cum sau îţi dă gume rest, sau vezi cine ştie ce comportament ciudat între oameni. Şi ajungi acasă şi protestezi în felul tău: postezi pe blog. Majoritatea bloggerilor romani fac asta mai ales pentru că au de ce să protesteze, nu-mi spuneţi că toţi au bloguri de nişă, sau işi postează viaţa, creaţiile poetice, etc. Poate şi eu văd situaţii similare aici, dar pe cine interesează ce fac spaniolii, cine se identifică cu ceea ce spun? Sau pot să scriu despre români, că sunt mulţi, dar apoi începeţi să spuneţi că nu sunt patriot şi că îmi urăsc compatriotii, când eu expun doar realitatea.

Ce e mai plăcut decât să asculţi ultimul CD al formaţiei tale preferate, în tren, în drum spre muncă, într-o dimineaţă însorită? Dacă nu ar fi retorică întrebarea un răspuns ar fi: “Să asculţi ultimul CD al formaţiei tale preferate în drum spre casă de la muncă”. Totul se mişcă în jurul tău ca într-un mare videoclip, numai că real. Da, e chiar bun ultimul CD de la GVB.

Uite un bonus, – o melodie pentru voi, un răspuns pentru mine. “Start us, o’ Marshall!” Citeste mai departe »

După un timp, văd din nou acelaşi fluture zburând prin faţa geamului meu. A uitat de mine, până acum, când mă vizitează din nou. Are un zbor iregular. Acum îl văd, acum nu. Are aripi catifelate aşezate într-o simetrie perfectă, colorate în frumuseţea tristeţii. Mişcarea lor înalţă spre văzduh, ca un fum, un cântec pe cât de funebru pe atât de plin de speranţă. Mişcarea lor poate porni războaie, şi calma furtuni. “Cât timp stai pe la mine?”, îl întreb sfios. Însă linişte. El pur şi simplu e.

Ce si cum?

In materie de sporturi sunt mai multe feluri de oameni. Unii oricat ar incerca nu depasesc mediocritatea la anumite sporturi. Altii sunt buni la toate, si chiar daca nu stiu un sport in minim timp reusesc sa devina good at it. Citeste mai departe »

În noaptea dintre sâmbătă şi duminică (29-30 martie) se trece la ora de vară. Ora 3 dimineaţa va deveni ora 4. Pierdem o oră de somn însă câştigăm lumină a zilei.

Defapt de-aici a pornit şi ideea cu ora de vară. Oamenii au observat că începând cu acest timp al anului (sfârşitul lui martie) dimineaţa, la orele 6-7, deja se lumina de zi, însă oamenii nu profitau de acest timp, pentru că încă dormeau. Astfel au introdus ora de vară, ca să ne sculăm mai devreme, şi să profităm mai mult de lumina zilei.

P.S: “Ora de iarnă” nu există. Trecerea la orarul normal este impropriu numită oră de iarnă.

Mica escapada la Burgos, un orasel la vreo 240 km in nord de Madrid. Renumit pentru cateva piese arhitectonice, cum ar fi Catedrala din Burgos. Am mai trecut pe-acolo dupa revelionul trecut, insa era noapte. Acum am avut ocazia sa ma plimb un pic ziua. E frumusel dar cam mic. Si e destul de frig fata de Madrid.

Timpul nu trece dintotdeauna. Înainte stătea pe loc. Omul l-a făcut să treacă, omul şi-a determinat îmbătrânirea.
Exista un timp în care eternitatea nu era un termen invocat poate doar de poeţi, ci era o realitate. Nu existau secole, ani … ci doar “acum” şi “pentru veşnicie”. Încă mai păstrăm în noi parfumul eternităţii.

O poza peste care am dat la Robert Chirila pe profilul de Hi5. In dreapta, Edi Saioc.

Aveam, cand eram mic, un iepure d-asta …

Întrebare: ce pasăre cântă la ora 3:30 dimineaţa? O pasăre care stă pe net? :) Aşa de departe a ajuns încălzirea globală? Înaripata cântă destul de frumos. Prea frumos pentru o pasăre în captivitate. Ce muză o avea la ora asta? Poate vorbeşte în somn …

Nu mă întrebaţi de ce sunt treaz la ora asta.