Elitech e o firmuta cu un site care nu merge, care mai prezinta si un copyright ipMedia, sa vada lumea ca aia nu sunt in stare de nimic. Sloganul lor e “Elitech – Tehnologie de elita“. Tehnologia asta a lor de elita este spamul. Ca tot primesc spam de la unul dintre “brandurile” lor, Outdoor-shop. Sunt niste spammeri de 2 lei. Intru pe site-ul magazinului online, poate e ceva interesant si nu stiam, si cum intru, pac incep sa ma forteze sa ma inscriu in newsletterul lor. Da stai frate ca deja m-ati inscris voi fara sa imi dau acordul. Citesc in josul newsletterului primit urmatoarele:

“Ai primit acest mesaj deoarece te-ai inregistrat la www.Outdoor-Shop.ro, www.Military-Shop.ro sau adresa ta de email se afla intr-o baza de date publica.”

Not si not. Idiotii imi tot trimit mailuri chiar daca m-am dezabonat de cateva ori.

Ieri, pe seară am mers la supermarket pentru câteva cumpărături. Nu un supermarket mare, gen Carrefour, ci ceva mic, de cartier. Aici avem un sistem la intrare în magazine. Compartimente unde îţi poţi păstra pungile care le ai de la alte cumpărături. E pe fise de 50 de cenţi sau 1 euro. Bagi fisa, poţi răsuci şi scoate cheia.

Ajung în magazin, şi pentru că aveam ceva cumpărături făcute deja din altă parte, caut un compartiment liber. Când să caut compartiment găsesc unul în care era o geantă, dar fără să fie închis, cu monedă şi cheie.

N-a avut bani? Atunci ce mai căuta la cumpărături? Era român? Era zgârcit, însă urma normele? Nu vom şti niciodată.  

In caz ca uiti care-i marca masinii, iti pui un numar original

Pe când o reclamă ca asta, politicamente incorectă, şi în Spania? Şi-apoi facem congrese, şi campanii de curăţare a imaginii poporului român, cu nici un rezultat. Asta e imaginea noastră în exterior. Vreau să scriu un post pe tema asta de când am aflat de campania aia cu “Hola, soy un … rumano”.

Iti plac manelele, ok. E o lume libera. Insa nu atat de libera incat sa deranjezi constant pe altul. Un roman ii tot da cu manele in dimineata unei zile lucratoare. Pana acum se limitau la weekend, acum probabil ca efect al crizei in constructii e acasa toata ziua si-mi toceste mie nervii.

Deschid ieri feedreaderul, si dau peste o stire:

Puricii de pe câini sar mai mult decât cei de pe pisici.
Trei oameni de ştiinţă au primit premiul Ig Nobel pentru Biologie după ce au descoperit că puricii de pe câini sar mai mult decât cei de pe pisici. O altă non-revelaţie de anul acesta, prezentată la Universitatea Harvard, a demonstrat ca firele de păr, cablurile sau corzile încurcate vor forma.. noduri.

Şi stau să mă gândesc şi eu cine face astfel de ştiri. În cazul presei din România e clar, e copiată după un site străin. Însă pe site-ul ăla străin, cine creează articolul ăsta? Mă rog, la ştirea asta, reporterii decât au preluat evenimentul pentru ciudăţenia lui, nu au stat ei să măsoare cât sare un purece.

În cazul de faţă câţiva oameni de ştiinţă de la Universitatea Harvard sunt responsabilii unei astfel de ştiri, şi-au mai primit şi un premiu. Zic şi eu, nu sunt lucruri în lumea asta mai importante de făcut? Descoperit vre-un leac pentru vreo boală incurabilă? Avem câteva d-astea, boli mă refer. Vreo soluţie validă pentru mai mult decât apropiata secetă de combustibil? Nu, tipii ăştia stăteau bine mersi acasă într-o zi se uitau la pisică şi la câine, au văzut că se scărpina, şi s-au gândit: “Mă, purecii ăştia or fi diferiţi? Specii diferite? Ia să caut eu diferenţe!” Altă variantă ar fi, că în plictiseala lor în laborator, au recurs la cursele de purici. Şi observau că unii au un avantaj. Oricum e o lume nebună.

Aseară am auzit pe o televiziune naţională spaniolă, Telecinco, o melodie în româneşte(?!). Era o manea remixata a lui Florin Salam, o variantă dance. Dacă voiai să ai melodia şi pe telefon trebuie să mai dai şi ceva bani. După Cleopatra, ajungem în Europa, muzical vorbind, cu Salam. Ce urmează? Am apucat să capturez câteva secunde din secvenţa cu pricina.

În ziua de azi lipseşte mult respectul pentru cel de lângă tine, pentru vecini. Şi fenomenul ăsta e mai prezent la unii decât la alţii. Ascultam la TV într-o zi cum românii merg în Bulgaria mănâncă la bufet-ul suedez al hotelelor, apoi mai iau şi vre-un platou plin ochi pentru în camere unde dau manelele la maxim. Bulgarii, că într-o simbioză, nu sunt deranjaţi de români, pentru că şi ei profită de mâna lor largă, şi îi mai lasă şi fără maşini câteodată.

Totuşi, să revin. Unii oameni nu au respect pentru vecinii lor. Pun muzică populară românească la maxim, în ore în care lumea se odihneşte. Şi-apoi te plângi că te tratează spaniolu’ urât. Putea să fie mai rău şi să fie vorba de manele. Lipsă de respect.

Din nou se intampla asta. De data asta individul e roman, din Bucuresti cica, asa scrie la profilul asta fantoma, si in teorie s-ar numi Henric Calota. Imi confirma si ce spuneam acum cateva zile, cu toate ca in cazul asta problema e cumva mai adanca. O sa dau iar Report Abuse insa dupa vreo zi, sa aveti si voi ocazia sa-i vedeti profilul, iar o sa-i suspende profilul, si iar o sa fac un printscreen inainte de asta, asa pentru posteritate. Greseala lui a fost sa adauge in lista de prieteni un actual prieten al meu, si am ramas surprins sa imi vad poza la Friend Updates sub alt nume. Mi-a copiat trei poze. Asta e printscreenul.
BTW noul sistem de uploadare de imagini de la WP 2.5.* sux.

Răspunsul la întrebarea asta e simplu: furi. Furi conţinut, fotografii. E prea greu să fi original în societatea de azi, şi mai ales pe internet unde sub ocrotirea lui “copy+paste” cunoscut şi ca “Save image as” îţi porneşti drumul către acel vis de a avea mulţi vizitatori, de a face bani din blogging, sau măcar a fi recunoscut. În eventualitatea atingerii acestui scop ce rost are să îţi mânjeşti reputaţia ta de viitor blogger al patriei, cu un mic furt, cu o imagine furată? Ne doare mâna să specificăm o sursă. Mă refer la un anume Andrei-Cristian Basoc, sau Andubk, care împreună cu câţiva acoliţi, în concret unul, de profesie photoshoper, fură imagini care îmi aparţin. L-am invitat politicos să specifice măcar o sursă, în schimb mi-a replicat “Să-mi văd de treabă mea!” Deci tu mă furi, şi eu trebuie să îmi văd de treaba mea. Nu se poate. Eh na, că acum mai ai o referinţă în CV-ul tău de pe Google.