Urmatorul articol este pentru cei care au idee despre muzica southern gospel si despre Gaither Vocal Band.

“Effective immediately, the new roster for the five-member Gaither Vocal Band will be: Bill Gaither, David Phelps, Wes Hampton, Michael English and Mark Lowry. Mark Lowry will complete all his previously scheduled solo engagements through April 2009 and will appear with the Gaither Vocal Band at every available opportunity during this transition, beginning with the Gaither Caribbean Cruise on February 22.”

De-aici

Citeste mai departe »

Idee pentru webdeveloperii patriei: de ce nu un website gen IMDB dar pentru muzică. Să am şi eu unde să caut date despre un artist, despre un album, sa v ultimele albume scoase.  Şi alte chestii de genul asta. E o idee care ar ţine dacă e făcută cum trebuie. Ar genera şi beneficii. Ar fi un complement bun pentru un site ca monden.info

Vă spuneam acum o săptămână de câteva concerte de Crăciun în Madrid. Aseară am reuşit să ajung la cel al Vocal Spectrum, un barbershop quartet din Missouri, USA. Ei au câştigat în 2006 Concursul Internaţional Barbershop Quartet, cea mai renumită competiţie din domeniul lor. Îmi place genul ăsta de muzică pentru că sunt un fan al muzicii vocale, îmi place tehnica impecabilă, armonia şi sincronizarea grupurilor de acest fel, cu origine în grupurile de gospel spiritual.

Concertul a avut loc într-o sală în stil american, cu mese şi scaune, unde audienţa putea servi ceva în timpul audiţiei. O audienţă formată din mulţi americani care trăiesc în Madrid, dar şi spanioli de vârstă medie spre înaintată. Cred că eram, împreună cu prietenii mei şi cu un suedez de pe scenă, cei mai tineri din sală.

Vocal Spectrum a fost prezent la jumătate, basul şi baritonul s-au pierdut datorită zborurilor. I-au înlocuit doi băieţi care se integrasera perfect. Basul de conjunctură era un suedez mai tânăr decât mine, după cum spuneam. Înaintea lor a cântat un quartet spaniol barbershop clar mai slăbi.

Mai jos aveţi câteva video-uri filmate de mine cu telefonul deci calitate video şi audio proastă dar suficientă. Pentru mai multe videouri cu Vocal Spectrum căutaţi pe YouTube. Citeste mai departe »

Cunoştintele mele vis-a-vis de cântatul la pian se limitează la chestiile de bază. Însă ce ştiu, am învăţat singur cu o orgă ce-aveam când eram mic. Mă rog, asta e altă poveste. E bine să ştii să mânuieşti un pian, să ştii să-l domesticesti.

Dacă aş fi ştiut să cânt la pian, aş fi cântat fără îndoială mult jazz, mult gospel. Aş fi cântat Oscar Peterson, aş fi cântat “Hymn to Freedom”: Citeste mai departe »

Vestitul Costel Busuioc, care stă(tea) în apartament cu alţi câţiva români la vreo câteva sute de metri de mine, are turneu în ţară în zilele următoare. Ce m-a surprins este însă preţul biletelor de la 60 la 200 RON adică maxim 50 de euro.

Am ascultat melodiile lui, când într-o vreme ne tot punea cineva în maşină, şi după părerea mea de necunoscător mai are de învăţat şi mult. Nu poţi să cânţi Puccini prost, pentru că vezi tu, a fost unul cu prenumele Luciano, care a lăsat ştacheta foarte sus, şi nu prea ai loc să cânţi acel “Vincero” aiurea.

Deci 50 de euro pentru Costel? Nu-i cam mult? Da, povestea lui e frumoasă, visul oricărui virtuos de sub duş, dar 50 de euro? În România? Ai plăti atât că să-l vezi pe Costel al nostru’?

Via

Văd azi trecând prin faţa blocului meu, un bărbat la vreo 40 de ani conducând o maşină, cu muzica tare şi geamurile lăsate. “Aşa, şi? E român şi asculta manele, nu? Nu-i nimic nou.” Nu, greşit. Nu ştiu dacă era român sau spaniol, însă nu asculta manele. Asculta La Oreja de Van Gogh versiunea veche, sau noul album al Amaia Montero. Mi s-a părut cel puţin amuzant că un bărbat la o vârstă deja respectabilă ascultă muzică tristă, romantică şi cu ferestrele lăsate. E ceva asemănător cu faptul că Liiceanu povesteşte în  “Scrisori către fiul meu” ce creme corporale foloseşte şi ritualurile prin care le epuizează. Cei care îl urmăresc pe Mircea Badea ştiu despre ce e vorba. O faci, e ok, mulţi o fac, dar de unde nevoia să ştie toţi asta?

Defapt, de ce simte nevoia cineva să meargă cu muzica dată tare şi cu ferestrele maşinii lăsate? Orice fel de muzică. Chiar dacă mulţi îmi veţi spune că doar o anumită categorie, intitulată sugestiv “cocalari”, au obiceiul ăsta, vreau să ştiu de ce credeţi că cineva simte nevoia să asculte muzică tare şi cu geamurile lăsate?

Tot discul din care face melodia asta e fain, se numeste “Continuum”. Daca aveti ocazia, ascultati!