Nu contează cine are matematic cele mai multe procente la alegerile parlamentare, nu contează dacă este PSD+PC sau PD-L, alegerile le-au câştigat liberalii. PNL-ul are status de factor hotărâtor, are status de femelă în acest ritual de împerechere politică. Ei aleg.

A inceput campania electorala pentru ca:

• Mi-am gasit cutia postala plina cu spam electoral.
• Prin Bucuresti, nu exista infrastructura, insa exista panouri LED pe care zburda intr-un loop etern fetzele demagogilor, cu Udrea cu tot.
• Televiziunea e imbacsita cu video-uri electorale si ea.
• Multe fete cunoscute, multe intentii bune, putine realizari la activ. Chestii de uninominal.
• Afisele si bannerele electorale sunt si ele prezente peste tot, si cum e vorba de Romania ele vor dainui si in a doua zi dupa alegeri, data la care, in tarile civilizate, dispare orice material electoral.

Pe când o reclamă ca asta, politicamente incorectă, şi în Spania? Şi-apoi facem congrese, şi campanii de curăţare a imaginii poporului român, cu nici un rezultat. Asta e imaginea noastră în exterior. Vreau să scriu un post pe tema asta de când am aflat de campania aia cu “Hola, soy un … rumano”.

A început în România bătălia pentru permisiunile la a fura: goana după voturi. Observ că promisiunile politicienilor, acum că începe sezonul electoral, devin din ce în ce mai grosolane. Aud cum Stolojan promite salariu minim de 900 de euro, altul 800 de euro. Că promit kilometrii de autostradă, chiar mii. Chiar aşa de proşti suntem luaţi de guvernanţi? Fac promisiuni care sfidează logica. Păi cum să faci tu salariul minim 900 de euro când o ţara cum e Spania, de care te separă 21 de ani de Uniune Europeană, are un salariu minim de 600 de euro? Cum o să construieşti tu mii de kilometri de autostradă când în ultimii ani s-au făcut decât vreo 5 kilometri, de-ajuns probabil, decât pentru vre-un ţăran să meargă la oraş cu stil. Dar promisiunile nu sunt făcute fără cap, din păcate, în România, sunt multe persoane pe care o promisiune care implică numere mari îi convinge. De-acolo vine grosul voturilor. Eu tot mă întreb, până când?

In SUA se duce o campanie de popularizare a lui Bush cumva? Folosind pe cineva mai prost si mai nepregatit? Da, Palin. Matt Damon avea dreptate. Ce cauta in fruntea unei superputeri cineva care spune cu atata nonsalanta ca ar declara razboi Rusiei? Si ce este cel mai trist e ca unii americani, multi l-ar vota pe McCain si compania …

Cine? Ce? Politica fata de imigranţi propusa de Partidul Popular. Spuneam ceva de ea aici. O strategie destul de gresita, si care arata cum acest partid  foloseste o metoda ieftina sa castige votul: mesajele xenofobe, metoda care a functionat in alte tari europene. Xenofobia misca masele, alimentand efectul de turma lasand gandirea si rationamentul in plan secund.

Asta cred si 127 de autoritati academice din 38 de universitati din Spania, care au semnat un manifest impotriva propunerii popularilor. Ei spun printre altele: “… daca anumite partide conservatoare folosesc tactica xenofobiei ca sa castige alegeri, trebuie sa demonstram ca deasemeni aceasta tactica poate servi la pierderea alegerilor.” Propunerile de genul asta invinovatesc imigrantii pentru lipsa de integrare, cand defapt vina o au autoritatile pentru lipsa de adaptare la acest fenomen social, care administrat corect poate fi o imensa oportunitate.

“Acum probabil aţi suferit o neplăcere, ca toţi cei care apără politici rasiste şi xenofobe, când oamenii de ştiinţă au descoperit că ochii albaştri îşi au originea într-o mutaţie genetică produsă în Afganistan”

Antonio Romero, deputat andaluz,
intr-o scrisoare deschisa catre
Mariano Rajoy si Javier Arenas

Aici stirea despre ochi albastri. (ms BJ)

Mai cunosc eu cazuri, nu dau nume, care jartesc pixuri din vecini. Dar chiar preşedintele Frantei, carismaticul Sarkozy-Sarko’ça? Ete ca s-a facut si el cu un stilou de vreo 200 de euro de-al lui Băselu’, cand veni pe la noi. Uite video: Citeste mai departe »

“Napoleón Bonaparte durante sus batallas siempre usaba una camisa de color rojo. Para él era importante, porque si era herido, con su camisa roja no se notaría su sangre y sus soldados no se preocuparían y no dejarían de luchar. Toda una prueba de honor y valor. Doscientos años mas tarde, $candidat_electoral_of_your_choice utiliza prácticamente siempre un pantalón de color marrón.”