Am alcătuit articolul acesta din două părţi diferite sau nu, cu sau fără nici o legătură între ele.

În primul rând, ceva ce s-a întâmplat aseară când eram într-un supermarket. După ce îmi luasem ce-mi trebuia, stăteam şi îmi aşteptăm rândul la casă. În faţa mea un român obişnuit, după aspect cu ceva afinităţi manelistice. Credeţi-mă după ceva timp printre străini, you can tell.

Vânzătoarea îi trece toate cumpărăturile prin cititiorul de coduri de bare, îi spune un total. Când tipul trebuie să plătească scoate o bancnotă de 500 de euro.

Că unii, destui, sunt pierduţi pe lumea asta, nu e o noutate. Că majoritatea magazinelor au un afiş relativ mare la intrare unde scrie că nu au schimb pentru 100, 200, 500 de euro, e bine ştiut. Eh omul nostru nu “ştia”. Şi ieşise din casă doar cu o bancnotă de 500, culmea. Se uita la vânzătoare, şi ea la el. Noi aşteptam după românaşul nostru care nu era afectat de criză. Am aşteptat până a venit şeful, să vadă dacă există în tot magazinul rest şi până la urmă l-au rezolvat pe român.

În Spania chiar există o glumă când e vorba de bancnotele mov, cum că nu ar exista. Chiar dacă statistic, cele mai multe bancnote de 500 de euro s-ar găsi pe teritoriu spaniol.

În al doilea rând, am observat un gen de articole prin presa românească care ca de obicei generalizează de la un fapt izolat, când după o serie de raţionamente logice simple ar ajunge la o altă concluzie. Este vorba de genul acela de articole cu titluri ca: “Eurohotii se întorc acasă”. Şi de ce se scriu astfel de articole? Pentru că unul care fusese în Occident a fost prins în nu ştiu ce gară furând. Da, e aceeaşi presă care se oripilează la manipularea massmedia din Italia. Funny nu?

Acum să folosim câteva rationamete simple pentru a înţelege ceva ce ar trebui să fie evident. Criză afectează Europa. Da. Nu mai e de muncă în sectoarele afectate. Da. Mulţi români nu mai au de muncă în construcţii. Da. Drept urmare se întorc acasă. Da. E ceva logic că oamenii care muncesc cinstit se întorc acasă, nu cei care dau în cap şi fură pe stradă. Aia se întorc acasă doar împodobiţi de cătuşe. Doar aşa.

Tot aud expresii ca “românul e descurcăreţ”. Să fie doar un mod prea optimist de a vedea faptul că Occidentul ne etichetează ca hoţi şi violatori?

Zilele astea revăd toate episoadele din Seinfeld. Îmi place serialul de când îl difuzau pe Protv. Acum am văzut că e difuzat pe Pro Cinema, unde unii la o masă discută despre ce-o să fie episodul. Penibilă faza. Ideea e că îmi place Jerry Seinfeld, care cred că e cel mai cunoscut comic de stand-up.

Revedeam episoade de Seinfeld şi-am văzut o chestie comună pe care o au episoadele acestui serial cu blogurile: a face din nimic ceva. Asta în opinia mea e o calitate importantă a bloggingului. Desigur nu unica, dar una dintre cele care diferenţiază blogosfera de presă. Evenimente cotidiene, aparent nesemnificative, pe care mulţi dintre noi le trecem cu vederea sunt transformate de bloggeri într-un articol, într-o istorie cu morală. Şi de-asta începe să capete notorietate fenomenul blogurilor.

Omul se identifică mai degrabă cu un articol despre cum vânzătoarele dau mereu rest gumă de mestecat sau caramele, sau despre păţania bloggerului la semafor, decât cu un articol despre bombardamentele din Gaza. Desigur mulţi primesc rest o bomboană, şi mulţi văd cum la semafor plăvanul cu Q7 îşi bate joc de regulile de circulaţie. Cazurile de mai sus nu sunt atât de unice ca gemenii speciali născuţi în Anglia, însă tocmai în lipsa unicităţii stă succesul acestor articole. Îl afectează mai direct pe cititor pentru că se confruntă cu asta zi de zi.