Duminica dimineata, prin fata geamului meu. Vad ceva care pana acum nu am vazut in Spania. Vazusem in Romania ce-i drept dar aici inca nu, doar prin metro si trenuri si nu doar tigani romani. Femeia zicea ca e din Bosnia, nu mai tine sa spuna ca-i din Romania. Dar faptul ca din 3 cuvinte unu era in romana, o dadeau de gol. Priceless era fata femeii, care toca seminte si mesteca niste guma sictirita. “Tengo patru hijos” zicea ea, adresandu-se unei doamne cu apelativul româniol de “siniora”. Repeta periodic aceeasi poezie care la un moment dat continea si fraza “No tengo dinero”. Ziceti voi, nu era misto sa apara dupa un colt Smiley si sa inceapa sa cante si sa danseze pe langa ea hitul binecunoscut? :)

… pe scară cu tine se mută într-un apartament, cu chirie, atât spanioli cât şi români.
Da, criza apropie cele două popoare, cine ar fi crezut. Deasupra mea s-au mutat spanioli şi români, în chirie. Până acum cred că se înţeleg bine, nu se-aud certuri sau ţipete. Poate pentru că românii nu au început încă să asculte muzică tare. Şi dacă tot vor asculta muzica la maxim sper să nu fie vorba de manele. Wishful thinking!

Am alcătuit articolul acesta din două părţi diferite sau nu, cu sau fără nici o legătură între ele.

În primul rând, ceva ce s-a întâmplat aseară când eram într-un supermarket. După ce îmi luasem ce-mi trebuia, stăteam şi îmi aşteptăm rândul la casă. În faţa mea un român obişnuit, după aspect cu ceva afinităţi manelistice. Credeţi-mă după ceva timp printre străini, you can tell.

Vânzătoarea îi trece toate cumpărăturile prin cititiorul de coduri de bare, îi spune un total. Când tipul trebuie să plătească scoate o bancnotă de 500 de euro.

Că unii, destui, sunt pierduţi pe lumea asta, nu e o noutate. Că majoritatea magazinelor au un afiş relativ mare la intrare unde scrie că nu au schimb pentru 100, 200, 500 de euro, e bine ştiut. Eh omul nostru nu “ştia”. Şi ieşise din casă doar cu o bancnotă de 500, culmea. Se uita la vânzătoare, şi ea la el. Noi aşteptam după românaşul nostru care nu era afectat de criză. Am aşteptat până a venit şeful, să vadă dacă există în tot magazinul rest şi până la urmă l-au rezolvat pe român.

În Spania chiar există o glumă când e vorba de bancnotele mov, cum că nu ar exista. Chiar dacă statistic, cele mai multe bancnote de 500 de euro s-ar găsi pe teritoriu spaniol.

În al doilea rând, am observat un gen de articole prin presa românească care ca de obicei generalizează de la un fapt izolat, când după o serie de raţionamente logice simple ar ajunge la o altă concluzie. Este vorba de genul acela de articole cu titluri ca: “Eurohotii se întorc acasă”. Şi de ce se scriu astfel de articole? Pentru că unul care fusese în Occident a fost prins în nu ştiu ce gară furând. Da, e aceeaşi presă care se oripilează la manipularea massmedia din Italia. Funny nu?

Acum să folosim câteva rationamete simple pentru a înţelege ceva ce ar trebui să fie evident. Criză afectează Europa. Da. Nu mai e de muncă în sectoarele afectate. Da. Mulţi români nu mai au de muncă în construcţii. Da. Drept urmare se întorc acasă. Da. E ceva logic că oamenii care muncesc cinstit se întorc acasă, nu cei care dau în cap şi fură pe stradă. Aia se întorc acasă doar împodobiţi de cătuşe. Doar aşa.

Tot aud expresii ca “românul e descurcăreţ”. Să fie doar un mod prea optimist de a vedea faptul că Occidentul ne etichetează ca hoţi şi violatori?

Deja întâmplările legate de imigranţii din Italia, mai ales români nu sunt o noutate, şi în ultima vreme s-au înmulţit îngrijorător. Până în prezent nu au existat cazuri importante în Spania, şi sper să rămână aşa.

Şi tind să cred că ţara în care trăiesc e un pic mai evoluată decât Italia, cel puţin în domeniul imigranţilor. Toate fostele mari naţiuni colonizatoare au fost posterior ţinta fluxurilor migratoare ( vezi Franţa, Marea Britanie). Spania a primit mereu imigranţi care erau ba din America de Sud, ba din Nordul Africii, ba din Estul Europei. Experienţă nu le lipseşte. Cred că pot controla acest fenomen mai bine decât italienii, care în dorinţa eludării adevăratei probleme: incompetenţa clasei politice de a controla situaţia, arată cu degetul spre un duşman unic: românii, defapt rromâni. E şi normal să ai o clasă politică incompetentă: de câte schimbări de guvern aţi auzit în ultimii ani în Italia? Şi vorbind de incompetenţă, pentru politicienii noştrii incompetenţa ar fi o laudă, pentru că ar presupune prin definiţie o încercare, fie ea chiar ratată. Pentru că e şi vina Bucureştiului: ăştia vin cu video-uri când copii de rromi intitulaţi pe nedrept români (se intampla si la Madrid, aceeaşi treabă, prin Plaza del Sol), furând pe stradă, şi ei ce fac? Campanii penibile.

Italienii până una alta arestează oameni nevinovaţi, promulgă legi stupide, calcă în picioare drepturile omului. Sper că spaniolii să fie mai destepţi, sper asta pentru că la Bucureşti se doarme oricum, şi dacă s-ar face ceva ar fi legat de multele probleme interne. Cu toate că fiind vorba de Romania, nu se ştie niciodată.

Afiş în uşa unui magazin de bijuterii din Barcelona. “Acceptăm doar români cu bani”

• Sunt din nou acasa, in Spania. Am doua tari la inima. Oricat as calatori cu avionul, imi trebuie o zi si ceva sa realizez pe deplin schimbarea atat de rapida care se produce: acum esti aici, peste cateva minute bune la mii de kilometri.
• Chiar daca avionul a fost mai gol decat data trecuta a fost un pic mai multa lipsa de organizare.
• In spatele meu s-a asezat un specimen care la doua vorbe spunea o injuratura. Si-si povestea el facutele si nefacutele prin Spania si nu numai. Se credea amuzant tipul, mai ales ca avea o pitzipoanca langa el pe care o cunoscuse in timpul zborului si care radea la fiecare aberatie a taranului. Langa ei era si un baiat care lucra ca bodyguard in Spania, el ceva mai educat.
• E imposibil ca o ie, camasile alea tipic romanesti, in aeroportul Otopeni, si la duty free sa coste 180 de euro. Pai doar nu o fi facuta de Armani. O farfuriuta de marimea unei scrumiere era 15 euro. Asa-i romanul, cand simte grosul ciolanului incearca sa muste cat mai mult.
• Ceva in acelasi subiect, dar mai general: avem o tara frumoasa, care nu are deloc minusuri fata de tari ultravizitate, dar ne vindem prost, prost prost.
• Romanii tot se ridica de pe scaune imediat ce avionul a aterizat, chiar cu semnalul ca esti obligat sa ai centura pusa aprins, si chiar cand stewardesa iti spune nominal sa te asezi. E greu.
• Mereu sunt turbulente la Madrid. Nu stiu ce se intampla dar mereu e asa.

În faţa unui magazin de informatică din Alcudia, Mallorca se putea vedea anunţul ăsta. Îţi sărea de departe în ochi datorită culorilor. Era un magazin dintr-un important lanţ de magazine de informatică. M-ar interesa care, măcar să nu mai cumpăr de-acolo. Se pare că suferiseră furturi, în concret două laptopuri, şi proprietarul acuza români. Anunţul a fost retras în urma unui denunţ la poliţia din localitate. Totuşi în interior se poate vede acesta. Ar putea să fie puţini mai originali, şi să nu folosească versurile unui DjSyto, care a avut un pic de suferit din cauza melodiei cu versurile din ultimul anunţ.
Update: E vorba de lantul de magazine Beep – destul de scumpe si ansamblate de ei. Deci …

În ziua de azi lipseşte mult respectul pentru cel de lângă tine, pentru vecini. Şi fenomenul ăsta e mai prezent la unii decât la alţii. Ascultam la TV într-o zi cum românii merg în Bulgaria mănâncă la bufet-ul suedez al hotelelor, apoi mai iau şi vre-un platou plin ochi pentru în camere unde dau manelele la maxim. Bulgarii, că într-o simbioză, nu sunt deranjaţi de români, pentru că şi ei profită de mâna lor largă, şi îi mai lasă şi fără maşini câteodată.

Totuşi, să revin. Unii oameni nu au respect pentru vecinii lor. Pun muzică populară românească la maxim, în ore în care lumea se odihneşte. Şi-apoi te plângi că te tratează spaniolu’ urât. Putea să fie mai rău şi să fie vorba de manele. Lipsă de respect.

Asta e un articol din Gardianul al lui Oreste, prietenul si cândva colegul de emisiune al lui Mircea Badea. Editorialul se vrea a fi un semnal de alarma către autorităţile romane, in legătură cu o situaţie iminentă care ar putea avea loc in Spania. In opinia mea e un semnal de alarmă, cam alarmant. Chiar dacă alarmant, articolul expune date reale. Rajoy, urmaşul lui Aznar la cârma popularilor, partidul de dreapta, are câteva propuneri electorale care pot fi îngrijorătoare pentru români. Imigranţii in opinia lui ar trebui să inveţe limba spaniola obligatoriu (ei nu sunt in stare sa invete engleza nici tineri) si sa faca un curs in care sa invete obiceiurile spaniolilor. Deasemeni vor sa implementeze daca deja nu a facut-o Zapatero (liderul stangii si actualul sef al guvernului) legea introdusa la francezi si la italieni cu expulzarea strainilor la cea mai mica abatere. In opinia mea, aceasta ultima masura, suna in urechile mele a posibilitate de “vanatoare de vrajitoare“. Abuzurile de putere sunt la ordinea zilei in randul fortelor de ordine, dar daca aceste abuzuri, nedescoperite, ar duce la expulzarea catorva imigranti?

Citeam ieri un ziar online spaniol cum că există pericolul ca un nou drog să ajungă în Spania, e vorba de cocaina neagră, un drog asemănător ca aspect cu cauciucul şi care e indetectabil pentru câini. Azi aruncându-mi ochii din nou peste titlurile aceleiaşi prese spaniole îmi sare în ochi cuvântul “rumanas” (romance). “Ce-au mai făcut acum?”, îmi zic. Ce să facă … Au adus cocaină ăia neagră în Spania, şi le-au mai şi prins. Da! Două romance. Cică veneau din Brazilia. Incredibil cum reuşim să fim primii mereu în infracţiuni…