E un film semnat printre altii de Cristian Mungiu si Hanno Höfer. E structurat in mai multe istorioare care sunt defapt legende urbane ale comunismului. “Legenda” e termenul folosit de autori. In opinia mea sunt realitati ale vremii comuniste si trist si ale prioadei postcomuniste. Deci e recomandat si daca nu prea iti aduci aminte bine de vremea revolutiei, cel mai sigur anumite aspecte imagini iti vor parea familiare. Are pana acum doua volume si merita vazut!

Ce Hagi si Nastase … Aici avem cel mai puternic factor de imagine al tarii!

- Bogdan, am primit un email care zicea sa ma feresc la supermarket sa las sacosele in cutiile de la intrare. Romanii fac copii la cheile de la cutii si fura ce e inauntru.

Cam asta imi zicea o colega spaniola de la munca. Cum raspunzi unei astfel de afirmatii ca roman? Incerci sa mai explici diferenta intre romani si rromi romani? Incerci sa mai spui ca exista romani cinstiti care nu dau in cap, nu fura, nu cersesc si care muncesc cinstit fara sa deranjeze pe nimeni? Nu, nu faci asta, nu poti decat sa taci …

Şi ca să epuizez şi celălalt subiect al actualităţii zilei de ieri, să vorbesc scurt şi de meciul României cu Serbia.

Deranjează, pentru că e prea puţin spus că bate la ochi, să vezi după meciul România – Serbia, un meci între Spania şi Turcia din Bernabeu. Nu au avut meciurile nimic de-a face de la jucători, mentalitate, stadion, public, comentatori.

Ar fi simplu să facem un stadion adevărat în locul celui Naţional, dar îmi e frică. Ar fi uşor să scăpam de comentatori plini de stereotipuri care deja put. Să le spună cineva comentatorilor că ei nu se adresează jucătorilor, ci nouă, cei care ne pierdem timpul să îi ascultăm. Aşa că fraze de genul “Haideţi luptătorilor, haideţi bărbaţilor adevăraţi” sunt total în plus, lăsându-i într-un penibil clar.

Mentalitatea de câştigători o pot avea şi cei care nu au realizat nimic din punct de vedere fotbalistic, şi mentalitatea asta poate însemna diferenţa într-un meci important. Nu ar fi chiar greu să fim mai civilizaţi, astfel încât pe stadion să poţi veni cu copii, cu nevastă etc. Multe din schimbările astea se află la îndemână noastră, altele necesită timp. Însă fiind vorba de ţara noastră, previziunile sunt sumbre. Nu se va schimba nimic.

Nu e nimic rău în a-ţi face poză cu o vedetă. Însă e preferabil ca vedeta să fie în viaţă. La noi la români nu mai contează. Noi ne călcăm în picioare pentru moaştele nu ştiu cărei Filoftei, dar pentru a-l vedea pe Dolănescu mort. Fenomenele sunt de înţeles până la un anumit punct, explicate fiind de faptul că suntem un popor foarte superstiţios şi victime ale propriei foame de OTVism. Însă să ajungi până acolo încât să te calci în picioare să-ţi faci poză cu Dolănescu în sicriu e pur şi simplu prea de tot.

Ce faci, frate, cu pozele alea? Întrebarea e retorică, ştim toţi răspunsul: le pui pe Hi5. Păi le-ai pus pe-alea cu bunicătu’ în sicriu, şi nu le pui pe-astea cu Dolănescu? Ce contează că e viu sau mort, e vedetă, nu?

Se întâmplă la Iaşi. Un cetăţean a cumpărat un baton de Salam de vară extra. Şi era extra: avea un şoarece înăuntru. E o nouă specialitate de mezeluri numită şorizer.

Cateva chestii aflate posterior din ultima farsa a lui Buzdugan de la Zu:

• tipul manca de vreo 2 saptamani din salam cand a dat de zambetul seducator al soricelului.
• astia de la marca asta aveau campania aia cu lantisoare de aur in salam, asta e etapa a doua cu animale rozatoare. Asteptam inca pe cel caruia i-a picat in salam un capybara.

De aici.

În România totul este o glumă: guvernarea, salariile, infrastructura, justiţia, televiziunea, instituţiile statului, şi mai nou şi mişcarea homosexualilor. Totul e permis când e vorba de audienţa în televiziunea românească. Pe lângă exemplul 24 din 24 numit OTV şi Dan Diaconescu, văd că şi Antena1 începe să calce pe urmele televiziunii de garsonieră.

Am dat dupăamiaza asta pe Antena 1 la îndemnul unei prietene. Mi-au apărut brusc Citeste mai departe »

Pentru cei care încă nu ştiu, drepturile de televizare a majorităţii meciurilor de fotbal din Primera Division sunt deţinute de Sogecable, adică de Canal+. Canal+ e o platformă de televiziune prin satelit, ceva gen DIGI, numai că folosesc pay-per-view mai mult decât cei de la RDS.

În România drepturile de televizare a meciurilor sunt deţinute de Grupul Intact. Destul de similar. Avantajul României e că operatorul de cablu se ocupă să plătească să vezi tu GSP TV deci şi meciuri. Aici trebuie să cumperi tu fiecare meci, sau mai multe. În fiecare etapă însă o televiziune privată, laSexta, oferă necodat unul sau chiar două meciuri, şi toţi pot să vadă fără să plătească. În anii trecuţi oferea meciuri mai slabe, însă în ultima vreme a început să transmită meciuri bune. Sâmbătă asta însă, la orele 22:00 (ora Spaniei), laSexta oferă liber şi gratis El Clasico, adică Barcelona – Real Madrid. Nici nu vreau să mă gândesc ce cote vor atinge ratingurile acestei televiziuni.

Dincolo de a spune că sâmbătă cei din Spania vor putea urmări meciul gratis, am vrut să vă arăt ceea ce, cred eu, se va introduce cât de curând în România. Defapt deja în premieră s-a plătit imensitatea aia de bani pentru drepturile de fotbal. Urmează, în curând, ca fiecare să dea bani din buzunarul său pentru meciuri. Dar cum să vii cu pretenţii să iei bani pe un eveniment lipsit de spectacol fotbalistic. Plăteşti bani să vezi cum se bat gibonii?

Miercuri seara, pe 10 decembrie, ar fi trebuit să aibă loc la Sala Providenţa de lîngă Fortus un concert “semnat” Costel Busuioc. Spectacolul a fost anulat deoarece s-au vîndut pînă în prezent doar 150 de bilete din cele peste 700 puse în vînzare.

“Din lipsa publicului spectator am fost nevoiţi să suspendăm concertul lui Costel Busuioc la Iaşi. Sîntem dezamăgiţi să constatăm că ieşenii nu au nevoie de astfel de evenimente culturale”, explică Albert Benone, unul dintre organizatori.

Să fie pentru că un prooroc niciodată nu e primit cum trebuie în ţara lui. Nu mă refer la România, ci la Iaşi, pentru că Pavarotti Carpatin e ieşean, din Goruni, comuna Tomesti. Pe sistemul “Lasă că-l ştim noi pe Costel de la Goruni. Vrea 25 de euro, a?”

Sau să fie pentru ce ziceam eu? 25 de euro în pragul Crăciunului se pot duce pe cadouri sau pe haleala de sezon.

Ideea e că al nostru’ Costel a rămas în pom la concertul de la Iaşi. Ăsta da feedback.

Mersi Luci

Citesc asta, şi mă întreb: de ce? Nu ştiu ei care sunt problemele? Le ştiu bine, poate se confruntă şi ei cu ele. Dar? De ce nu le rezolvă, le lipseşte ceva? Păi nu le rezolvă: primează binele personal în dauna binelui comun. Iar acum au făcut un hotline că să pretindă şi ei că le pasă. Aşa de ochii lumii. Românii trebuie să iasă în stradă.