Îmi e dor de cetatea Braşovului, de străzile neromâneşti, de cetăţuile în vârf de munte şi castelele de poveste. De pivniţele-restaurant cu meniuri scrise într-o romană demult nevorbită, unde preparam ciorbă la şerveţel. De telecabina cu claxon şi de colina hollywoodiană. De copănelele de pui aruncate în tufişuri şi de clătite calde pe frig, nu atât de calde precum un masaj dat sau primit. De duetele adhoc care nu credeai că vor fi atât de comice vreodată. De întâlnirile cu alţii ca tine, care îţi vor fi prieteni sau nu. Da, îmi e dor de Braşov.

Nu o sa scriu nimic nou pentru unii dintre voi in acest articol cu titlu de black SEO. Ce o sa scriu deja stiti, sunt doar constatarile unuia care mai da prin Romania din cand in cand doar datorita unor oameni valorosi de-acolo si a crampeielor de frumusete culturala si geografica aproape disparuta.

Ma plimbam ieri prin centrul Madridului de unul singur. Da, singur e mai bine, te concentrezi mai bine la ce e in jurul tau. Vad o coada mare de oameni, coada aproape comunista. Curios la ce se adunasera oamenii, constat ca era vorba de Loterie. Loteria de Craciun in Spania face fericiti cativa oameni. Si in vreme de criza, ar fi binevenit pentru spaniolul de rand un asa premiu.

Insa coada aia m-a dus cu gandul la o alta coada pe care am vazut-o in Militari cand am aterizat in Romania acum doua saptamani, tot la Loto. Mi-a adus aminte de cazino-urile care impanzesc Bucurestiul. De casele de pariuri prezente pana si in oraselul meu natal uitat de timp. Mi-a adus in minte imaginea cu tramvaiul bucurestean plin cu oameni cu fete lungi si triste, cu priviri parca fara speranta, imagine rupta parca din Der letzte zug sau orice alt film despre Holocaust. Romanii cauta metode usoare pentru a face bani.

“La munca!”, zice unul mai tupeist. Ce munca? Cine a realizat in Romania ceva muncind? Tu? Resemnat de tot episodul trecut in doua clipe prin fata ochilor, pasesc mai departe …

Resemnare, asta mai ramane …

• Sunt din nou acasa, in Spania. Am doua tari la inima. Oricat as calatori cu avionul, imi trebuie o zi si ceva sa realizez pe deplin schimbarea atat de rapida care se produce: acum esti aici, peste cateva minute bune la mii de kilometri.
• Chiar daca avionul a fost mai gol decat data trecuta a fost un pic mai multa lipsa de organizare.
• In spatele meu s-a asezat un specimen care la doua vorbe spunea o injuratura. Si-si povestea el facutele si nefacutele prin Spania si nu numai. Se credea amuzant tipul, mai ales ca avea o pitzipoanca langa el pe care o cunoscuse in timpul zborului si care radea la fiecare aberatie a taranului. Langa ei era si un baiat care lucra ca bodyguard in Spania, el ceva mai educat.
• E imposibil ca o ie, camasile alea tipic romanesti, in aeroportul Otopeni, si la duty free sa coste 180 de euro. Pai doar nu o fi facuta de Armani. O farfuriuta de marimea unei scrumiere era 15 euro. Asa-i romanul, cand simte grosul ciolanului incearca sa muste cat mai mult.
• Ceva in acelasi subiect, dar mai general: avem o tara frumoasa, care nu are deloc minusuri fata de tari ultravizitate, dar ne vindem prost, prost prost.
• Romanii tot se ridica de pe scaune imediat ce avionul a aterizat, chiar cu semnalul ca esti obligat sa ai centura pusa aprins, si chiar cand stewardesa iti spune nominal sa te asezi. E greu.
• Mereu sunt turbulente la Madrid. Nu stiu ce se intampla dar mereu e asa.

Astazi calatoresc prin Moldova. Momentan sunt in Focsani, si mergem undeva langa Barlad. N-am fost in Moldova niciodata. Ne mai auzim.

Se poarta masinile alea de cafea. Alea cu fise, unele accepta si bancnote. Pot sa spun ca in sate, pe langa nelipsita bautura la magazinele-baruri-alimentari-etc aveau masina de cafea, veneau pustii de 7 ani sa-si ia un pahar cu cafea calda sau cacao cu lapte. Probabil nu-i place deloc bautura dar isi ia asa de drag ca baga o fisa si iese paharu’ cu bautura.

Cat sunt in Romania, bloguiesc offline. Scriu articolele, si le salvez in calculator urmand sa le postez online cand dau de o conexiune la net, sau cand ajung inapoi acasa. Am si aparatul cu mine, asa ca voi urca si ceva poze.

• Am avut parte de o aterizare ca la carte din partea pilotului de la Easyjet. Asa da.
• Dupa ce am iesit din avion, si dupa ce-am coborat din autobuz. A trebuit sa urcam scari, nu scari mecanice, ci scari. Ce aeroport mai are scari normale? Otopeni da. Nu mai discutam de accesibilitate pentru persoanele cu handicap.
• Am remarcat ca aerul, atmosfera este mai umeda in Bucuresti. Era soare trecut prin ceata. Si cald. La Madrid era ger, si venisem cu un plovor de lana pe mine, obisnuit cu ideea ca in Romania e mai frig. N-a fost asa si in parcare la Cora m-am schimbat la maneca scurta.
• Se conduce prost in Bucuresti. O fi vorba si de lipsa conditiilor, insa se conduce prost. Smecheria cefelor groase la bord de bolid e exact asa de deranjanta cum o descrie Badea. Cine zicea ca spaniolii nu stiu sa conduca?
• Supermarketurile romanesti au un miros specific, comun tuturor magazinelor de alimente romanesti. Missed that.
• Dupa ce-am facut rost de lei primul lucru cumparat a fost o cartela Cosmote, apoi o saorma de langa Cora Militari. Asta cu saorma cred ca e ritual.
• Vanzatoarele sunt la fel. Studiile superioare sunt tot o cerinta pentru a putea vinde intr-un magazin mixt, altfel nu inteleg de ce suntem mereu tratati de sus. Cea de la cartele era mirata ca 2 baieti cumpara 2 cartele. Ciudat rau.
• Mica mai e ziua in Romania. Se innopteaza de pe la 17:30.

A inceput campania electorala pentru ca:

• Mi-am gasit cutia postala plina cu spam electoral.
• Prin Bucuresti, nu exista infrastructura, insa exista panouri LED pe care zburda intr-un loop etern fetzele demagogilor, cu Udrea cu tot.
• Televiziunea e imbacsita cu video-uri electorale si ea.
• Multe fete cunoscute, multe intentii bune, putine realizari la activ. Chestii de uninominal.
• Afisele si bannerele electorale sunt si ele prezente peste tot, si cum e vorba de Romania ele vor dainui si in a doua zi dupa alegeri, data la care, in tarile civilizate, dispare orice material electoral.

Cateva zile prin Romania. Incerc sa postez in limita posibilitatilor, daca nu sigur ma voi intoarce cu ceva subiecte: Romania e un izvor nesecat de subiecte pentru bloggeri.