Un fenomen pe care il observ mereu aici in Spania, intre copii si tinerii romani, care de ceva vreme e in mintea celor care chiar vor sa faca ceva pentru ceilalti romani de aici, este faptul ca cei mici, care deja au un numar considerabil de ani aici ( care sunt de mici sau s-au nascut aici) sunt total necunoscatori, straini de Romania si ce reprezinta ea. Si aici nu ma refer la vizita anuala in Romania, care de multe ori e obligata, de parinti sau alti factori, ci ma refer ca sunt straini de istoria Romaniei, de geografia ei, de limba ei, pe care totusi o vorbesc insa, despre gramatica, si literatura ei despre care stiu decat lucruri din auzite. Unii chiar neaga tot ce este romanesc, influentati de anumita parere pe care o dau unii pe-aici. Totusi, nu-si dau seama ca vorbesc o limba, un pic stalcita, insa o vorbesc: romana! Ignoranta ii face pe unii sa piarda din vedere ca Romania inseamna si lucruri foarte frumoase cu care ne putem mandri.
E bine ca se iau si masuri in sensul asta:
[nice_link]http://www.evz.ro/article.php?artid=319211[/nice_link]

E ultima mea zi in Romania. Maine, la 14:15 ar trebui sa decoleze avionul meu de pe Otopeni. Merg singur. Zbor direct. E posibil sa ma intalnesc cu o prietena care lucreaza stewardesa la Iberia.
Lucruri rele ale vacantei? M-am plictisit un pic, nu prea am avut ce si cu cine face. Mai mult cu cine, ca aveam ce face. Lasa poate pana la urma reusim sa plecam in Ro mai multi prieteni ca de cand zicem … Am constatat ca tara asta cam sta pe loc, nu s-a schimbat nimic cu intrarea in UE, nici nu avea ce in jumatate de an. Tara merge tot pe structura comunista, poleita putin. Vanzatoarele te trateaza tot sictirite, si poate te mai si fura.
Partile bune sunt ca am reusit sa vin in masina anul asta, regret ca nu ma intorc tot cu masina. Obositor dar merita. Un alt lucru bun aici este mancarea, care e mult mai buna. Un aspect ok e ca am revazut locurile copilariei mele. Ah, si am implinit 21 de ani aici, in Romania, acasa. Am supravietuit trecerii de la iulie la august, adica de la canicula la racoare, de la 41º la 17º. Cam atat cred.
Maine plec, ajung pe la 17:15 la Madrid, la Terminalul 4. Ala incurcat da. Sa vedem cum ma descurc. Cum ajung acasa …
Aah azi e meci! :P

Am mai expus intr-un post un fenomen care se petrece in Romania. Anume ca in loc sa primesti rest bani, automat iti sunt vandute alte mici produse: ba o guma, ba o caramea etc.
Am observat ca se petrece si altceva, depinde ce vanzatoare prinzi, anume nici nu mai primesti nimic. Cand trebuie sa mai primesti o mie de lei sau doua mii de lei, deja nu mai primesti nimic. Mi s-a intamplat weekendul asta de doua ori. Si de fiecare am ramas uitandu-ma ca prostul la vanzatoare, asteptand restul. Incepeam sa ma simt eu nasol. Multi dintre voi, care traiti in Romania, probabil acum zambiti, insa mi se pare o tema serioasa. Altii zic “Ce mah, pentru doua mii de lei, ce e aia, nimic?”. Astia suntem romanii, saraci dar fuduli. Totusi, doamna vanzatoare, cu ce drept ma furi?

Din cele mai stravechi timpuri (asta da inceput de articol), pana la ajunge la folosirea monezilor si bancnotelor, oamenii au folosit sare (de-aici termenul de salariu), scoici, chiar vaci, si altele, pentru a pune valoare lucrurilor. Bine, dar asta era acum mii de ani. Sa se mai intample si astazi mi se pare destul de imposibil. Sau nu? Fiti atenti, sigur vi s-a intamplat si voua. O sa zambiti …
De cate ori ati cumparat ceva si drept rest vi s-au dat alte lucruri decat bani? Ei bine de cand sunt in Romania, un magazin ma terorizeaza in felul asta. In loc de bani imi da cate o pastila de Orbit Professional. Am ajuns sa imi retraiesc copilaria, sa colectionez fiecare guma pana completez tot albumul, ma rog, in cazul asta flaconul.
Imi povestea varul meu, de o intamplare similara. In Bucuresti de data asta, un magazin oferea numai caramele ca rest. Numai ca un baiat a strans “caramelele valorice” si cand a avut destul le-a luat pe toate si s-a prezentat la magazin cu un brat de caramele si a cerut doua cornuri. Vanzatoarea a refuzat repetat, si pana la urma a venit directorul, care a fost nevoit sa indeplineasca cererea baiatului. Traim in Romania …

Caldura mare. Pana aici nimic nou. Totusi pana unde merge adaptarea la conditiile din jur, si calitatea de roman, care pana la urma e o meserie? Citesc prin presa ca in judetul Neamt au aparut indivizi care fac specula cu animale: le cumpara la jumatate din valoarea reala. Si taranii? Ei sunt nevoiti sa le vanda pentru ca altfel nu ar avea cum sa le hraneasca datorita urmarilor caniculei.
In schimb sectorul cerealelor si-a acoperit spatele: au anuntat cresteri de preturi. Unicii afectati? Taranii …
Statul unde e in problema asta? Cum ajuta el pe cei afectati?