Îi mai dăm noi câteodată denumiri pretenţioase : procastinare, dar totuşi lenea e lene. E prezentă peste tot. Iar absenţa ei poate fi considerată ca semn de anormalitate. Oficial lenea e o practică, sau mă rog, o nepractică rea, dar utilizată de marea majoritate. Lenea e o nepractică practicată de toţi.

Cum ar fi dacă ar exista o lege împotriva lenii? Dacă ar fi pedepsită penal? Dacă pedeapsa ar fi închisoarea? Ştiu, probabil n-ar fi încăpătoare închisorile pentru leneşii în serie.

În Nigeria un tată şi-a denunţat fiul de 20 de ani că-i leneş. Ce-i drept l-a pârât unui Tribunal Islamic, care l-a condamnat la 6 luni de închisoare şi 30 de lovituri cu biciul.

“He is not listening to words and he is bringing shame to my family. I am tired of his nefarious deeds. Please put this boy in prison so that I can be free,” Sama’ila Tahir, a market trader in the northeastern town of Bauchi, was quoted as saying.

Nu sunt oare toţi tinerii din ziua de azi un pic rebeli până pot să stea pe picioarele lor, şi realizează cum merg treburile în viaţa asta?

Dacă ai fi condamnat pentru lene, ce pedeapsă crezi că ai primi?